Competitiile sunt privite diferit de oameni diferiti. Pentru unii competitiile sunt o sansa pentru a se evalua in diferite probe cu alti practicanti care au aceeasi vechime/grad. Pentru unii spectatori concursurile sau demonstratiile sportive sunt oportunitatea de a-si face o idee de ceea ce este posibil in Artele Martiale.
Pentru unii instructori/antrenori competitiile sunt o metoda motivationala prin care este posibila stimularea elevilor sa se antreneze mai mult si mai serios. Exista o multitudine de moduri in care este privita competitia. Unii considera concursurile fara valoare si nu participa la acestea, evitandu-le, altii care se concentreaza doar pe rezultatele competitionale in defavoarea antrenamentului personal.
Am concurat si am privit multe competitii nationale si internationale. Am antrenat si antrenez in continuare si pentru competitii. Am fost arbitru de margine (judecator) si arbitru de centru. Am ajutat la organizarea competitiilor si la desfasurarea acestora in bune conditii. Acestea fiind spuse, nu cred ca performantele sportive ( competitiile si demonstratiile) sunt atat de importante daca avem in vedere si alte aspecte ale Artelor Martiale si totusi cred cu tarie ca acestea au beneficiile lor.
Stim ca unii oameni, pur si simplu, nu sunt interesati de competitii…asta este. Unii practicanti mai in varsta considera competitiile ca fiind mai indicate pentru copii si tineri. Este adevarat ca multe din calitatile atletice se micsoreaza sau dispar cu timpul dupa ce treci de 30 de ani ( simt pe propria piele…), dar unele calitati pot fi si sunt imbunatatite zeci de ani dupa aceea. Este adevarat ca in competitii se urmaresc, in principal calitatile atletice dar unii vad dincolo de acestea. Batranii spun ca nu are importanta daca vei castiga sau daca vei pierde, ci cum participi…
Unii oameni simt sau cred ca pur si simplu nu sunt pregatiti sa participe la competitii, sau cred ca sunt altii care in mod sigur ii pot invinge…Competitia nu ar trebui sa fie unii impotriva celorlalti mai mult decat impotriva ( sau pentru depasirea ) noastra. Prin asta inteleg ca trebuie sa ne invingem si sa depasim limite pe care le credeam de netrecut. Chiar daca o competitie nu este nici inceputul nici sfarsitul poate fi un bun test al progresului nostru.
Unii instructori/antrenori sau elevi avansati sunt frustrati daca sunt loviti sau chiar invinsi intr-o lupta sportiva/regulamentara, unde de multe ori tineretea si capacitatile atletice au ultimul cuvant…Si eu/noi putem pierde in fata unor parteneri mai putin experimentati ca noi. Dar de cele mai multe ori stim, cu totii, ca in afara salii si a regulamentului competitional situatia ar fi alta…
Nu trebuie sa uitam ca o competitie este, pana la urma, un joc ( cu puncte ) chiar daca este realista nu este nici de departe reala…de aceea ar fi bine daca ar fi tratata ca atare.
Si atunci la ce sunt bune competitiile? Unul din cele mai mari avantaje este faptul ca in proba de kumite luptand si castigand mai multe meciuri/tururi avem sansa sa castigam noi experiente cu diverse persoane/stiluri de lupta. Pentru proba de kata avantajul este ca spre deosebire de antrenamentul din sala ( dojo ) avem de infruntat practicanti necunoscuti, emotii, arbitrii si un public galagios. In concurs cel mai bun va realiza o executie exemplara, toate elementele perturbatoare fiind pentru acesta minore si ignorate.
Din nefericire, pentru unii practicanti si instructori/antrenori, competitiile sunt totul. Acestia ( se ) antreneaza cu unicul scop de a castiga. Fara indoiala nu este bine, deoarece astfel intram intr-o spirala care va duce , mai devreme sau mai tarziu , la realitati triste din care toata lumea are de pierdut…
In concluzie putem afirma ca prezenta/participarea la competitii este o experienta interesanta si mai ales masurabila ( oricat de ne-realiste ar fi concursurile ), antrenamentul pentru o competitie fiind mai bun decat nimic. Concursurile pot fi prin prestatiile exceptionale ale campionilor o sursa de inspiratie si un stimulent pentru antrenamente, iar prin prezenta “catastrofelor” ne ajuta sa invatam cum sa nu facem, dar si ca posibile resurse de auto-evaluare. Si nu in ultimul rand este bine-venita provocarea fricii/stresului pentru o evaluare corecta a pregatirii emotionale care poate mobiliza sau bloca orice actiune a practicantului.
| 
