„Daca ar fi sa definim curajul, asa cum se obisnuieste, drept lipsa de frica, atunci pot spune ca nu am vazut pana acum nici un om curajos. Toti oamenii simt ca le este frica. Cu cat cineva este mai inteligent, cu atat este mai temator. Viteaz este cel care, in ciuda fricii care il stapaneste, se constrange sa ramana pe pozitii, sa nu cedeze” (Generalul Patton).
Pentru practicantii de Arte Martiale este esential ca pe langa o buna pregatire fizica, tehnica si tactica, sa posede si o solida pregatire psihologica a comportamentului firesc, de zi cu zi, dar si in cazuri conflictuale de lupta - extreme.
Antrenorii/instructorii trebuie sa aiba capacitatea de a definii si explica semnificatia, continutul rezistentei si stabilitatii psihice, a starilor psihice negative, dar si sa identifice simptomele de manifestare a starilor psihice negative si sa-si formeze strategii eficiente pentru depasirea acestora.
Situatiile exceptionale din viata cotidiana, actiunile in conditii de criza dar mai ales agresiunea (controlata/sportiva sau „lupta de strada”) prin pericolele care le creeaza solicita practicantul/luptatorul puternic,din punct de vedere psihic si fizic.
Starea sanatatii psihice si fizice, durata si dificultatea competitiei/luptei, asigurarea odihnei, hrana, echiparea si pregatirea tehnico-fizico-tactica influenteaza rezistenta si stabilitatea psihica a competitorului/luptatorului si aparitia starilor psihice negative.
Vom defini rezistenta psihica ca fiind capacitatea luptatorului de a-si mentine la un anumit nivel, pentru o perioada de timp indelungata, starea functionala normala a psihicului in conditiile actiunii unor factori perturbatori.
Vom defini stabilitatea psihica ca fiind capacitatea luptatorului de a-si mentine intre anumite limite functionarea proceselor si produselor psihice proprii, in conditiile solicitarii deosebite a acestuia, pe timp indelungat.
Antrenorul/instructorul dar si competitorul/luptatorul este indicat sa stie ca scaderea eficacitatii functionale a psihicului uman, a rezistentei si stabilitatii psihice, ca urmare a actiunii factorilor perturbatori asupra celui implicat intr-o situatie dificila sau extrema, poate duce la aparitia urmatoarelor stari psihice negative: teama, frica, panica.
1.) Teama reprezinta un proces emotional negativ, prin care se instaleaza senzatia de insecuritate, neliniste, agitatia. Aceasta apare atunci cand competitorul/luptatorul se gandeste si anticipeaza o situatie periculoasa cu caracter ipotetic, dar care nu s-a instalat in fapt si este posibil sa nici nu apara. De exemplu, zvonul sau presupunerea ca celalalt este mai bine pregatit/mai puternic.
Simptomele de recunoastere a starii de teama sunt:
- uscaciunea gurii, transpiratie rece, palpitatii, zgomote in urechi, nervozitate, stari de voma, tulburari digestive, greutate in respiratie, lipsa poftei de mâncare, dureri si contractii musculare;
- insomnie, oboseala, temeri fata de rani mai vechi sau aproape vindecate;
- aparitia sentimentului de nesiguranta, a banuielilor si imaginatiei negative;
- lipsa capacitatii de comunicare, sau din contra logoree;
- deruta, irascibilitate si/sau indiferenta.
Luptatorul pentru a putea preintampina sau iesi din starea de teama trebuie:
- sa inteleaga ca teama este un fenomen natural, nu este o rusine si ca decurge din situatiile de pericol;
- sa aiba convingerea ca poate controla si domina functionarea propriului corp si propriului psihic;
- sa aiba o foarte buna pregatire care sa asigure rezistenta la efort fizic deosebit si durere;
- sa manifeste incredere in cauza pentru care lupta si credinta ca se va putea onora pe sine, pe cei apropiati, clubul etc. prin participarea si eventual castigul intr-o competitie sau prin ajutorul dat unor oameni;
- sa creada si sa lupte pentru a dovedi ca este mai bun decat adversarul;
- sa discute cu coechipierii/prietenii si antrenorul/instructorul orice problema pe care o are;
- sa incerce sa identifice singur motivele care au declansat teama;
- sa cunoasca si sa practice tehnici de relaxare.
2.) Frica este un fenomen la fel ca foamea si oboseala. Frica reprezinta o relatie emotionala puternica care survine atunci cand competitorul/luptatorul ajunge intr-o situatie primejdioasa fara a fi pregatit pentru aceasta. Spre deosebire de teama, frica se instaleaza in fata unui stimul concret, cum ar fi atacul direct si violent, fara ca acesta sa fie intuit/asteptat si deci imposibil de prevenit in vreun fel.
Simptomele de recunoastere sunt:
- senzatia de uscaciune profunda a gurii;
- secretii bogate de transpiratie, lacrimare si salivare;
- tensiune musculara crescuta, mai pronuntata in muschii gatului;
- senzatia de voma, spasme;
- accelerarea pulsului si cresterea presiunii sanguine;
- schimbarea culorii fetei, tremurul vocii, a mainilor si picioarelor;
- slabirea capacitatii de concentrare si a perceptiei, a exactitatii observarii;
- aprecieri eronate a unor situatii, chiar obisnuite;
- fuga fara sens, furie oarba, agitatia fara sens si ramanerea in pericol.
Competitorul/luptatorul pentru a nu fi cuprins de frica este obligat:
- sa cunoasca, atat cat este posibil, situatia de lupta in care este angajat;
- sa evalueze obiectiv situatia de lupta fara a supraaprecia forta si puterea inamicului;
- sa dovedeasca auto-disciplina ferma in toate imprejurarile;
- sa aiba o foarte buna pregatire psihica si fizica pentru lupta, indiferent de natura acesteia;
- sa aiba incredere in sine, in colegi si antrenori si sa stie ca acestia sunt alaturi de el;
- sa stapaneasca la nivelul performantei maxime tehnicile de lupta competitionale si cele specifice autoapararii pe care si le-a insusit in timpul antrenamentelor;
- sa nu supraaprecieze pericolul indiferent care ar fi acesta ;
- sa fie convins ca poate supravietui unei confruntari,
- sa participe la crearea unor momente de bucurie si destindere, la comunicarea unor glume etc. in cadrul clubului;
- sa aiba incredere in obtinerea victoriei;
- sa se hraneasca si sa se odihneasca in mod corespunzator;
- sa constientizeze faptul ca in timpul competitiei/luptei poate fi ranit, in orgoliu sau fizic;
- sa cunoasca si sa practice tehnici de relaxare.
3.) Panica ca reactie afectiva negativa, deosebit de grava prin urmari, poate fi individuala sau colectiva si semnifica frica impinsa la paroxism. Starea de panica se poate produce in prezenta unui pericol real sau imaginar. Reactiile individuale de frica sau panica se transmit in randul echipei/grupului, prin contaminare, intr-o reactie in lant care se amplifica brusc si violent.
Simptomele de recunoastere a starii de panica:
- stare profunda de surpriza si de soc individual sau colectiv;
- aparitia simptomelor specifice la nivel individual a teamei sau a fricii;
- pierderea capacitatii de a gandi logic si marimea puternica a sugestibilitatii;
- pierderea spiritului de initiativa;
- actiuni inconstiente pentru „a se salva”;
- pierderea autocontrolului, dispozitie crescuta considerabil spre acte impulsive si irationale;
- lipsa de raspuns adecvat la sfaturi si comenzi;
Competitorul/luptatorul pentru a nu fi cuprins de panica si pentru a nu contamina echipa sau grupul din care face parte cu aceasta stare negativa este obligat:
- sa nu uite ca este puternic, ca poate invinge adversarul si ca trebuie sa raspunda favorabil asteptarilor;
- sa stie ca nu este parasit, ca langa el se afla familia, prietenii si toti cei apropiati;
- sa lupte pentru coeziunea echipei/grupului pentru ca si echipa/grupul va lupta pentru el;
- sa-si dovedeasca faptul ca nu este las, ca poate ajuta colegii sau alti oameni in trecerea peste situatiile exceptionale ale luptei (sportive sau „de strada”);
- sa acorde imediat sprijin colegilor dar si celor ce trec printr-o situatie psihica si fizica deosebita;
- sa intretina in cadrul colectivului spiritul ofensiv impotriva celorlalti competitori/adversari si sa contribuie la obtinerea micilor succese la nivel individual sau ale clubului din care face parte;
- sa evite consumul de alcool sau droguri;
- sa aiba credinta ca oricand si pentru orice situatie exista solutie de scapare sau rezolvare pozitiva.
- sa cunoasca si sa practice tehnici de relaxare.
|
BluePink 
