Se spune ca este periculos sa vorbim despre probleme prin reguli generale. Si totusi, în teorie, ne exprimam în mod obisnuit prin judecati generale, deoarece ne referim la esenta formelor, fara a exclude spiritul de analiza si capacitatea de a sesiza subtilitatile, calitati necesare cititorului avizat, deoarece distinctiile si exceptiile sunt foarte rare în revistele si cartile de specialitate, fiind necesar ca spiritul de discernamânt si sinteza al cititorului sa le indice.
Un bun instructor/antrenor, pe lânga o pregatire deosebita, tehnica, fizica si psihica are nevoie si de cunostinte de baza în pedagogie si psihologie. Este de la sine înteles ca dupa o perioada de zece-cincisprezece ani de antrenamente, multe elemente de psiho-pedagogie sunt, sau ar trebui sa fie asimilate, fiind transmise de-a lungul timpului de catre maestrii cu care, actualul sau viitorul instructor/antrenor a avut contact.
Dar studiul nu trebuie nicidecum sa înceteze aici, perfectionarea pregatirii din toate punctele de vedere fiind o obligatie permanenta pentru viitori sau actualii specialisti din domeniul Artelor Martiale.
În România, astazi, exista foarte multe cluburi de budo, unele cu o mai mare, altele cu o mai scazuta popularitate, unele cu performante sportive deosebite, altele fara, sau cu rezultate mediocre.
Daca vom încerca sa raspundem la întrebarea fireasca "de ce?", singurul raspuns pertinent ramâne: unii conducatori de cluburi sunt mai buni pedagogi decât altii si asta independent de stilul pe care îl practica sau de vechimea în domeniu.
Fara a avea pretentia de a da lectii altora, vom încerca sa împartim cu dumneavoastra, doar câteva din concluziile la care am ajuns vis-a-vis de unele modalitati de îmbunatatire a metodelor si a procesului de învatare în Artele Martiale, care au integrat pe lânga sisteme de lupta eficace si aspecte esentiale de control si modelare a personalitatii si caracterului.
Se stie ca procesul de învatare, în general, este o activitate complexa, predominant spirituala, voluntara si de cele mai multe ori formativa. În Artele Martiale, studiul metodic are la practicant ca scopuri principale formarea deprinderilor cum ar fi : controlul unei respiratii corecte, sanatoase; formarea obisnuintelor ca de exemplu antrenamentul sau disciplina autoimpusa si nu în ultimul rând formarea priceperilor, ca de exemplu capacitatea de a se apara în cazul unei agresiuni sau posibilitatea executarii unui kata pentru un concurs sportiv sau pentru o demonstratie.
Atunci când cursantul intra pentru prima data într-o sala, in cele mai multe cazuri motivatia acestuia are ca scopuri imediate autoapararea, simpla curiozitate, dorinta de a scapa de câteva kilograme în plus sau chiar lipsa de ocupatie…
Este, deci, de datoria noastra sa transformam scopul imediat si de cele mai multe ori utopic, într-o nevoie spirituala de cunoastere si implicit într-o nevoie materiala si sociala, cum ar fi de exemplu posibilitatea de a fi un bun sportiv de performanta sau un bun antrenor.
De asemenea, trebuie sa încercam sa dam practicantului motive constiente, atât individuale cât si sociale, cum ar fi : respectul si increderea in sine, succesul propriu cât si aprecierea, respectul si sprijinul societatii.
Nu putem evita sa dam practicantului o motivatie egoista dublata însa de o motivatie altruista cum ar fi dorinta de a fi cel mai bun pentru el însusi, dar si pentru clubul, orasul si tara sa.
Pentru a avea succes trebuie sa oferim cursantilor atât motive obiective, cât si subiective cum ar fi capacitatea de a face fata unei agresiuni, cunoasterea de sine, cautarea si depasirea limitelor fizice si psihice, etc. , incercând in acelasi timp sa fim cu totii, instructori sau antrenori, calauze spre cunoastere sau chiar modele - intermediare fireste.
Totodata, ar fi bine sa inducem cursantilor un impuls pozitiv, cum ar fi încrederea în sine si în cei din jurul lor, incercand integrarea acestora într-un sistem în care se învata rational-sistematic si se antreneaza atât capacitatea de a concura cu cei din jurul sau, cât mai ales competitia cu propriile sale limite.
Noi credem ca motivatia sau impulsurile negative nu sunt productive, desi în unele cazuri critica si chiar esecul reusesc sa motiveze puternic cursantii atunci când sunt dozate corect de catre instructor/antrenor.
Nu în ultimul rând ar fi ideal daca am reusi sa dezvoltam în practicanti atât motivatia intrinseca, dorinta fiecaruia dintre noi de a fi mai rapizi, mai puternici, mai buni, cât si motivatia extrinseca, de a fi apreciati si recunoscuti de cei din jurul nostru.
Dupa cum putem observa, motivatia are un rol important în procesul de învatare si antrenament, de aceea ne-am oprit la aceasta, insistând atât pe latura cognitiva cât si cea afectiva, stiut fiind ca dorinta de cunoastere si de integrare este pentru marea majoritate a oamenilor o caracteristica esentiala.
Acest subiect este complex si departe de a fi epuizat, ramâne deschis, iar noi speram ca împreuna sa reusim sa aprofundam studiul unor probleme pentru rezolvarea acestora, sa învatam, sa ne perfectionam si astfel sa aducem Artele Martiale pe locul pe care acestea îl merita în familia sporturilor de performanta.
Nu putem încheia fara a cita un mare gânditor român, Constantin Noica, care spunea: „Nici un raspuns nu e bun daca închide problema. Totul e ca ideea sa se afle mereu în fata ta.”
Deci va trebui sa continuam... | 
