Pentru a avea succes in studiul si pregatirea antrenamentelor moderne-stiintifice de Arte Martiale ( indiferent ce intelegem prin succes ) este nevoie de informatii. Dupa cum stim, exista o multitudine de proceduri prin care obtinem informatii despre fenomene sau situatii reale date.
La inceput, achizitionam o cantitate de informatii despre evenimentele din experienta noastra de viata. Apoi incepem sa avem contacte directe sau indirecte cu instructorii, antrenorii, expertii si Maestrii Artelor Martiale. Acestia ne ofera mult mai multe informatii, iar apoi ne ajuta sa selectam, sa sintetizam si sa intelegem aceste cunostinte. Modalitatile de achizitie a informatiilor sunt diverse si nu implica o valorizare a acestora.
Stilurile si metodele “clasice/traditionale” de predare/invatare in Artele Martiale sunt :
• metoda perseverentei
• metoda intuitiei
• metoda rationamentului
• metoda empirica
Aceste metode sunt considerate pre-stiintifice/nestiintifice. Nu putem afirma ca metodele de mai sus sunt gresite sau nu-si gasesc locul in studiul si antrenamentul stiintific-modern. Acestea pot fi folosite pentru acumularea informatiilor care sunt supuse apoi analizelor si eventual cuatificarii stiintifice.
• METODA PERSEVERENTEI – este o metoda de achizitie a informatiilor bazata in special pe traditii si obiceiuri. Exista doua probleme care pot diminua valoarea acestei metode. Prima problema este ca informatiile obtinute pe aceasta cale pot fi inexacte. A doua problema este ca perseverenta nu garanteaza aparitia unui mecanism de corectie a posibilelor erori determinate de traditii si obiceiuri in fata evidentelor contrarii.
Putem concluziona ca perseverenta permite abordarea stiintifica atunci cand cei care se ocupa cu studiul si cercetarea Artelor Martiale, persevereaza sa creada intr-o idee, ipoteza sau in rezultatele cercetarii lor pentru a face fata criticilor aduse de colegi. Perseverenta poate fi recunoscuta in domeniul stiintific atuci cand teoria favorita este sustinuta in fata unor evidente contradictorii sau in absenta unor evidente stiintifice ( de exemplu teoria conform careia pentru a devenii un bun luptator trebuie sa fi si un bun incasator, iar pentru a fi un bun incasator trebuie sa te antrenezi ?! ).
• METODA INTUITIVA – este metoda de achizitie a informatiilor ce presupune obtinerea unei certitudini fara a utiliza rationamentul sau inferenta logica. Problema abordarii intuitive este ca nu ofera un mecanism care sa separe informatia adevarata si exacta de cea falsa sau inexacta. Informatia obtinuta nu este stiintifica dar nu este indezirabila. Aceasta metoda apeleaza la “bunul simt popular” si se ajunge adesea la “adevaruri” provenite din popor, dar acestea nu rezista la un examen mai profund. Folosirea intuitiei in Artele Martiale este des intalnita in elaborarea tehnicilor/metodelor deoarece multe din ipotezele stiintifice sunt derivate din practica si experienta dar si prin iluminare ( Satori – insight).
Multi oameni pot crede ca femeile au mai putine sanse de a reusi in Arele Martiale decat un barbat. Aceasta credinta este derivata din ceea ce le-au spus altii, din experienta lor sau din alti factori. Daca cineva ii intreaba de ce au aceasta convingere, probabil nu vor putea identifica factorii relevanti ci spun ca se bazeaza pe intuitie. Din perspectiva stiintifica, intuitia este folosita in formularea ipotezelor dar nu in testarea lor.
• METODA AUTORITATII – se bazeaza pe acceptarea informatiei deoarece este emisa de o sursa foarte respectata. De exemplu, multe Arte Martiale se bazeaza pe autoritate considerand ca diferiti Maestrii sau Stiluri sunt infailibile. Informatia emisa de autoritate nu trebuie confundata cu cea emisa de experti. Expertii transmit informatia stiintifica si isi bazeaza opiniile pe informatie stiintifica. Informatia emisa de autoritate dicteaza ceea ce noi trebuie sa acceptam ( ca pe o lege ) pe cand expertii ne ofera informatii pe care noi suntem liberi sa le acceptam sau sa le respingem.
La inceputul studiului stiintific al Artelor Martiale, cand problema este identificata si ipotezele de lucru se formuleaza, expertii consulta materiale diverse, autori ( Maestrii si Mari Campioni ) care sunt considerati autoritati in domeniul Artelor Martiale pentru a afla masura in care ipotezele sunt testabile si reprezinta probleme importante de cercetat pentru optimizarea metodelor si tehnicilor de antrenament. Este important de retinut ca, autoritatea este parte integranta in dezvoltarea ipotezelor dar o persoana care este perceputa ca autoritate este om deci poate fi si limitat-incorect uneori.
• METODA RATIONAMENTULUI – este o modalitate de achizitie a informatiei bazata pe rationament sau silogism. Valoarea de adevar a concluziilor obtinute depinde insa de validarea premiselor. De aceea, este posibil ca rationamentul sa nu reflecte in mod obligatoriu realitatea si frecvent poate furniza o informatie falsa.
Specialistii in Artele Martiale pot folosi rationamentul nu doar pentru a emite ipoteze de lucru/studiu ci si pentru a identifica maniera in care aceste ipoteze pot fi testate.
• METODA EMPIRICA – este metoda de acumulare a cunostintelor bazata pe experienta directa cu un fapt ce constituie singurul criteriu de adevar acceptat, fiind una dintre metodele cel mai des intalnite in Artele Martiale.
Aceasta metoda se bazeaza pe premisa”Daca eu am experienta in Artele Martiale, aceasta este valida si adevarata”. In general, toate informatiile care deriva din experienta sunt acceptate si sunt mai greu de respins. Aceasta sursa , in cazul in care este folosita doar ea este deosebit de periculoasa. Perceptiile noastre sunt afectate de un mare numar de variabile. Cercetarile au demonstrat ca multe variabile din experienta noastra si motivatia noastra din timpul perceptiei pot altera ceea ce vedem, simtim etc ( si astfel ne apropiem de subiectivism ).
Pe langa stilurile si metodele “clasice/traditionale” de predare/invatare in Artele Martiale prezentate mai sus, specialistii folosesc, din ce in ce mai des, o alta metoda :
• METODA STIINTIFICA – considerata ca fiind cea mai buna metoda de acumulare a cunostintelor deoarece informatiile descoperite se bazeaza pe cat posibil pe realitate. Artele Martiale sunt , cum am mai spus-o , sport/stiinta/arta.
Ca stiinta, Artele Martiale, pot fi definite ca discipline care utilizeaza un demers stiintific cu scopul de a descoperi reguli in obiectul lor de studiu, de a le descrie si explica, pentru intelegerea determinismului, a mecanismelor specifice si eventual pentru a utiliza aceste cunostinte pentru predictie, control si modificarea situatiilor reale. Prin metoda stiintifica, specialistii in Arte Martiale incearca sa achizitioneze informatii care depasesc credintele personale, erorile, atitudinile si emotiile, aceasta metoda avand si capacitatea de corectare, prin dimensiunea sa critica. Cercetarea stiintifica in Artele Martiale este o activitate relativ noua, dar care se desfasoara in domeniul interdisciplinar ( pedagogie, psihologie, bio-mecanica, anatomie, nutritie, management si marketing etc. ) si care prezinta calitatile specifice stiintei, adica rigoare, exigenta si obiectivitate. Scopul fundamental al cercetarii stiintifice in Artele Martiale este de a aduce dovezi empirice ( adica date provenite din experienta, observatii sau experimente) pentru a consolida sau a schimba o idee teoretica ( o ipoteza, un model explicativ, o interpretare sau o “ lege” ). Caracteristicile cercetarii stiintifice sunt : controlul, definirea operationala si replicarea, perfectiunea fiind departe si de aceasta metoda.
Si acum, ca am mai clarificat cateva lucruri, ce metoda/metode folosim? |
BluePink 
