Ju-Jutsu (scris si Jiu- Jitsu sau Ju-Jitsu) este cunoscut ca fiind “Arta-Stiinta supletei”. Acesta contine tehnici de lupta elaborate in perioada Kamakura, de catre razboinici (bushi), pentru ca razboinicii care erau dezarmati sa se poata apara in fata unui adversar.
Ju-Jutsu nu s-a dezvoltat ca Arta Martiala decat in epoca Edo, atunci cand Japonia a fost pacificata. Numeroasele scoli create de ronini sau samurai au raspandit diverse procedee tehnice in toata Japonia, care nu au fost, insa, codificate decat in epoca Meiji ( sec XX. ), dupa ce samuraii nu au mai avut dreptul sa poarte sabie.
Principiul esential in Ju-Jutsu este de a-l invinge pe adversar prin toate mijloacele posibile, folosind minimum de forta cu maxim de eficienta. In practica, arta Ju-Jutsu “razboinica” avea ca scop anihilarea adversarului si a capacitatii de lupta a acestuia, folosind procedee extrem de periculoase.
Acesta este si motivul pentru care Kano Jigoro a adaptat procedeele tehnice “blande” din Ju-Jutsu pentru a creea un sport nou, numindu-l Judo, pentru a-l deosebi de extrem de periculosul Ju-Jutsu.
Pana la infiintarea centrului Kodokan, singura Arta Martiala recunoscuta si invatata in ryu sa “scoli de lupta” atat in Japonia cat si in afara acesteia, era Ju-Jutsu. Armatele si politiile din Occident manifestau si manifesta un interes crescut fata de acest sistem de lupta.
Adevarul este ca aproape toate procedeele tehnice de lupta din Artele Martiale actuale isi au originea in vechile scoli de Ju-Jutsu.
| 
BluePink 
