Motto: " Sa facem bine putinul care depinde de noi. "
În acest material vom aborda din acest subiect foarte vast si complex, doar câteva din caracteristicile generale specifice pedagogiei infantile si câteva concluzii pe marginea acestora, copiii având la fiecare vârsta caracteristici psiho-somatice diverse si evident, diferite raspunsuri la stimulii exteriori acestora.
În prezent, datorita popularizarii prin mijloace mass-media, cât si ca urmare a deschiderii spre valorile spirituale ale Extremului Orient, un numar tot mai mare de copii aleg drumul Artelor Martiale.
A gasi cai eficiente de a-i forma pe copii, a devenit o problema pe care, instructorii si antrenorii, trebuie sa o priveasca cu foarte mare responsabilitate, având în vedere ca acestia sunt generatia urmatoare, cresterea si dezvoltarea sanatoasa a acestora fiind esentiala.
De asemenea trebuie sa avem în vedere si faptul ca multi dintre copiii de astazi au toate sansele de a deveni campionii si instructorii de mâine, care pot contribuii la progresul si performantele viitoare ale Artelor Martiale din România.
De regula, copiii au o pondere mare în rândul practicantilor de Arte Martiale, dorinta de cunoastere si autodepasire fiind o caracteristica fundamentala a acestora. Capacitatea de a învata sau de a imita, abilitatile fizice sunt, dupa cum se stie, diferite de la un copil la altul în functie de vârsta, alegerea vârstei optime fiind un subiect contoversat.
Este evident, însa, ca pâna la vârsta de aproximativ 8-10 ani copiii nu pot atinge un nivel competitional ridicat. Dar ... pâna atunci ei pot practica Artele Martiale pentru disciplinare, pentru a se integra într-un colectiv si nu în ultimul rând pentru a-si dezvolta accelerat capacitatile psiho-somatice în functie de vârsta acestora.
Din start este foarte important sa studiem anatomia, fiziologia si psihologia copilului pentru a nu-l suprasolicita si mai ales pentru a structura antrenamentele în asa mod încât în viitor sa nu existe repercusiuni asupra capacitatilor fizice ale acestuia, totodata efectuându-se si selectia potentialilor sportivi pentru performanta/competitii.
Dupa cum stim, unii copii exceleaza în sport, fiind talente native si eminenti elevi totodata, altii sunt buni sportivi, dar neincrezatori si lipsiti de hotarâre sau initiativa. Alti copii au probleme de coordonare ce îi împiedica sa execute anumite miscari sau activitati, chiar daca le înteleg, fiecare copil având capacitati psiho-motorii diferite, modelate de o multitudine de factori psiho-sociali.
Oricum metodele pedagogice trebuie sa fie, pe cât posibil, diferite, stiut fiind faptul ca fiecare copil reactioneaza într-un mod personal la stimulii exteriori.
Copiii cu o familie organizata si o buna educatie sunt, de obicei mai usor de antrenat, raspund bine la comenzi si imita ce le sta în putere, încercând tot timpul sa se autodepaseasca. Având un sprijin moral si material din partea familiei, acestia se bucura de colectivitate fiind sociabili si respectuosi, iar cu rabdare si sub îndrumarea unui bun instructor/antrenor, multi dintre ei vor deveni buni competitori, chiar campioni si nu în ultimul rând oameni cu un caracter puternic si cu o morala sanatoasa.
Una din marile probleme cu care se confrunta conducatorii de cluburi este cea referitoare la programul copiilor, acestia fiind "prinsi" într-un proces educativ cu multe activitati esentiale pentru dezvoltarea lor (scoala, activitati casnice, odihna etc.) acestia fiind, de regula, extenuati fizic si psihic mai ales în cursul serii când au loc, de obicei, antrenamentele de Arte Martiale.
Cum putem rezolva aceste probleme? Solutia viabila ar fi împletirea armonioasa a activitatilor zilnice cu antrenamentul, fara ca acestea sa sufere modificari care pot influenta negativ cresterea sau educatia copilului. Aici este necesara colaborarea noastra cu parintii, scoala si medicul. Oricum, a învata acesti copii Artele Martiale,cu aspectele acestora, competitionale dar si necompetitionale, ramâne orice s-ar spune, o experienta minunata cu satisfactii necuantificabile.
O alta problema deosebita si o "provocare pedagogica" o reprezinta copiii care au o educatia precara si probleme familiale, acestia având un psihic fragil si usor influentabil, cu un comportament de regula agresiv sau impulsiv, acestia având ca singura motivatie dorinta de a deveni mai "tari" ca ceilalti copii. Se stie ca un comportament violent se dezvolta pe fondul unui psihic slab, instabil si al unor probleme de personalitate. De obicei, acestia ramân cel mai putin timp în dojo-sala, abandonând de obicei dupa dupa primul esec deoarece nu reusesc sa-si recunoasca defectele si minusurile comportamentale, aici fiind necesara interventia antrenorului care poate, cu rabdare, sa modeleze, sau sa modifice atunci când este nevoie, caracterul în formare al copilului.
Sa lucrezi cu astfel de copii este, fara îndoiala, dificil. Dar noi credem ca orice copil cu probleme de aceasta natura poate fi "recuperat" si integrat în societate. Copiii dificili trebuie apropiati si încurajati atunci când o merita cât de putin, asa cum, de asemenea, trebuie corectati si criticati atunci când este neaparat necesar. Reactiile violente pot fi înabusite, controlate prin diferite jocuri si exercitii în colectiv, care cu timpul sa le redea încrederea în sine si în oamenii din jurul lor.
Dificili sunt si copiii introvertiti exagerat de timizi si tacuti care trebuie stimulati spre exteriorizare prin diverse metode, de exemplu sa explice colegilor sau începatorilor o anumita tehnica, notiuni de vocabular, sau sa scrie lucrari pe diverse teme fiind rasplatiti în diferite forme.
Eu cred ca este necesar sa ajutam copiii sa uite sau, mai bine, sa treaca peste slabiciunile sau temerile lor, iar cu timpul încrederea în sine si curajul, sa devina ceva permanent si stabil, toate acestea rasfrângându-se pozitiv atât asupra sufletului sau, cât si asupra capacitatilor fizice (coordonare, echilibru, viteza si forta).
Copiii au nevoie de atentie si fac fel de fel de lucruri, bune sau rele, pentru a o obtine. Ei simt nevoia de a fi observati si recunoscuti, pretinzând un efort sustinut si o atentie deosebita, un antrenament mereu "nou" si interesant, care sa le ofere noi motivatii si mereu alte obstacole de depasit.
Respectul este, de asemenea o problema, copii nestiind înca ce este respectul, acest concept fiind cunoscut la capatul unui proces evolutiv de lunga durata. De obicei respectul se câstiga, nu se pretinde, dar cu copii acest lucru e mai complicat. Este bine daca avem grija cum vorbim si cum ne comportam în general, dar mai ales cu copii, profesorul-sensei-ul fiind un model pentru acestia.
Noi credem ca cea mai buna forma de disciplinare a copiilor este fermitatea în decizii, fara a fi însa, dominant sau furios. Artele Martiale prin traditiile si eticheta specifica antrenamentelor pot realiza "Calea"-disciplina-datorie-rasplata-respect-autorespect-.
O forma de rasplata este sistemul gradelor, al centurilor colorate, acestea fiind de obicei, expresia vizibila a perfectionarii fizice si tehnice, dar si al progresului interior al practicantului, diploma fiind confirmarea valorii si a efortului depus de copil.
Este indicat, ca înainte de examinari copii sa fie bine pregatiti, un eventual esec ar fi un pas înapoi pe drumul spre încrederea în puterile proprii, stimularea pozitiva cât si observarea individuala a copiilor, devenind absolut necesare mai ales atunci când acestia se pregatesc pentru examene sau competitii sportive. |
BluePink 
